Adicții comportamentale: jocuri de noroc, pornografie, internet
- Vlad Pruneanu
- 7 apr.
- 5 min de citit

Când vorbim despre adicții, mulți se gândesc automat la substanțe – alcool, droguri, medicamente. Există însă și alte forme de dependență, mai greu de recunoscut, tocmai pentru că nu implică ingestia unui produs, ci un comportament repetitiv, compulsiv, care scapă treptat de sub control.
Jocurile de noroc, pornografia, navigarea compulsivă pe internet sau rețelele sociale; toate pot deveni adicții comportamentale atunci când nevoia de „mai mult” se instalează, iar viața începe să se construiască în jurul acelui obicei.
Aceste forme de dependență sunt adesea ignorate, minimizate sau ascunse, dar efectele lor pot fi profunde asupra sănătății mintale, a relațiilor, a identității personale.
Ce sunt adicțiile comportamentale?
Adicțiile comportamentale sunt acele forme de dependență în care nu este implicată o substanță, ci un comportament repetitiv care produce o stare intensă de satisfacție pe termen scurt și care, în timp, duce la pierderea controlului și la consecințe negative semnificative.
Ele funcționează prin același mecanism neurologic ca și adicțiile de substanțe, declanșarea sistemului de recompensă al creierului. Fiecare interacțiune, un câștig într-un joc, un video consumat, un like primit, produce o creștere de dopamină. Creierul începe să caute din nou acel stimul, chiar și în lipsa intenției conștiente.
Printre cele mai întâlnite comportamente adictive se numără:
Jocurile de noroc – în special pariuri sportive, păcănele, casino online;
Pornografia – consum compulsiv, de obicei însoțit de izolare și rușine;
Utilizarea excesivă a internetului – scroll constant, pierderea noțiunii timpului;
Rețelele sociale – verificări compulsive, dependență de validare;
Gaming-ul – în special jocuri care includ recompense rapide sau lumi alternative.
Important de reținut e că nu orice activitate intensă e o dependență. Diferența constă în:
Pierderea controlului;
Continuitatea comportamentului în ciuda consecințelor negative;
Dificultatea de a te opri, chiar dacă îți dorești.
Cum știi că ai trecut o linie invizibilă?
Nu orice activitate intensă înseamnă dependență. Poți avea o pasiune, o rutină sau un interes profund fără ca acesta să fie nociv. Când comportamentul începe să preia controlul și să îți afecteze echilibrul, apar semnale de întrebare.
Iată câteva semne care indică faptul că o activitate a trecut pragul de la obicei la dependență:
Timpul petrecut devine disproporționat față de alte aspecte importante ale vieții (muncă, somn, familie).
Te simți agitat, iritat sau neliniștit când nu ai acces la comportament.
Amâni responsabilități sau renunți la activități valoroase pentru a continua acel comportament.
Folosești activitatea ca mecanism principal de reglare emoțională – ca să scapi de plictiseală, stres sau singurătate.
Ajungi să minți, să ascunzi sau să minimalizezi cât de mult faci acel lucru.
Dacă te regăsești în mai multe dintre acestea, e posibil ca relația ta cu acel comportament să nu mai fie una echilibrată și merită explorată mai atent.
Semnele unei dependențe comportamentale
Adicțiile comportamentale nu se văd mereu la suprafață. Nu există miros, nu există urme fizice, nu apar crize vizibile ca în cazul substanțelor. Tocmai de aceea, pot fi ignorate sau confundate cu simple obiceiuri mai intense. Însă semnele există în comportament, în emoții, în relații.
Pe plan comportamental:
Petreci un timp considerabil în acea activitate, chiar și atunci când știi că ai alte responsabilități.
Ai dificultăți în a te opri sau a reduce frecvența comportamentului.
Planifici ziua sau programul în funcție de momentul în care poți face acel lucru.
Pe plan emoțional:
Te simți vinovat sau rușinat după ce consumi (ex. jocuri, pornografie, scroll continuu).
Experimentezi anxietate sau iritabilitate dacă nu poți avea acces la activitate.
Comportamentul devine un refugiu față de disconfortul interior, nu o alegere conștientă.
Pe plan relațional:
Devii mai retras, eviți interacțiunile sociale.
Ești mai ușor de distras sau prezent „doar pe jumătate”.
Apar conflicte legate de timpul petrecut online sau în acea activitate.
În timp, aceste manifestări pot duce la izolare, scăderea performanței profesionale sau academice, deteriorarea relațiilor apropiate și pierderea încrederii în sine.
De ce apar aceste tipuri de adicții?
Adicțiile comportamentale nu apar din senin. Ele devin o soluție repetitivă și aparent eficientă pentru o serie de nevoi emoționale sau disfuncționalități de reglare internă. De multe ori, nu comportamentul în sine e problema, ci ceea ce încerci să gestionezi prin el.
Reglarea emoțională
Mulți oameni apelează la comportamente adictive pentru a face față anxietății, stresului, plictiselii sau sentimentului de singurătate. Aceste activități oferă o formă rapidă de recompensă sau de amorțire emoțională și creierul învață rapid să le caute din nou.
Accesibilitatea și acceptarea socială
Comportamente precum jocurile de noroc online, consumul de pornografie sau navigarea constantă pe telefon sunt disponibile oricând, oriunde și în multe contexte sunt chiar normalizate. Asta face ca limita dintre „obișnuit” și „problematic” să fie foarte ușor de depășit fără să-ți dai seama.
Funcționarea creierului
Adicțiile comportamentale activează același circuit al recompensei din creier, ca și drogurile sau alcoolul, bazat pe dopamină. Diferența e că în loc de o substanță, recompensa vine dintr-un comportament. În timp, creierul începe să ceară acel stimul pentru a menține un echilibru intern.
Factori personali și de mediu
Un istoric de traume, lipsa structurii, dificultăți în relaționare sau modele disfuncționale în familie pot crește riscul apariției unor astfel de dependențe. Adesea, aceste comportamente apar ca o formă de control sau de compensare a unui gol emoțional mai profund.
Cum poate arăta recuperarea?
Recuperarea dintr-o adicție comportamentală nu înseamnă doar să renunți la obicei. Înseamnă să înțelegi de ce acel comportament a devenit atât de prezent și să construiești pași concreți pentru a-l înlocui cu mecanisme mai sănătoase de gestionare a emoțiilor și nevoilor tale.
La fel ca în cazul adicțiilor de substanțe, recuperarea este un proces și presupune mai multe etape.
Conștientizarea
Primul pas este să observi că acel comportament nu mai este sub control și că îți afectează viața. Poate fi o observație treptată sau un moment clar de "stop". Fără această sinceritate inițială, schimbarea e greu de susținut.
Explorarea cauzelor
În spatele fiecărui comportament adictiv stă o nevoie. Poate e nevoia de evadare, de conectare, de validare sau de liniște. În consiliere, aceste nevoi sunt aduse în prim-plan, pentru a înțelege ce înlocuiește cu adevărat acel comportament în viața ta.
Schimbarea obiceiurilor
Se lucrează pe construirea unor rutine mai clare, pe gestionarea timpului și pe stabilirea unor limite concrete. În paralel, se dezvoltă alternative sănătoase precum activități, relații sau practici care oferă satisfacție fără a crea dependență.
Suportul
Recuperarea e rareori un drum de unul singur. Consilierea individuală, grupurile de suport sau intervențiile specializate pot fi integrate în orice etapă a procesului – fie că e vorba de înțelegerea cauzelor, de schimbarea obiceiurilor sau de menținerea motivației. Sprijinul extern oferă perspectivă, structură și claritate într-un proces care nu urmează mereu o ordine liniară.
Recuperarea nu înseamnă perfecțiune. Înseamnă decizii conștiente și o reconstrucție progresivă a relației cu tine însuți.
Dincolo de ceea ce nu se vede
Adicțiile comportamentale pot trece ani întregi neobservate, chiar și de către cei care le trăiesc. Pentru că nu lasă urme vizibile și sunt adesea tolerate social, ele pot părea mai puțin grave. Dar efectele lor sunt reale; în interiorul tău, în relațiile tale, în felul în care îți trăiești viața.
Recuperarea înseamnă să începi să observi. Să recunoști că ceva îți consumă mai mult decât oferă și să alegi un alt fel de a fi prezent în propria viață.
Pentru că uneori, cea mai mare schimbare începe exact acolo unde nimeni nu se uită.
Comentários